Naivitate
Languroasă și felină,
Plină de lipici și har,
Sorbi eterica lumină
Fără a clipi... măcar.
Te lansezi în piruete
Indigo... ca un păcat
Ce dă foc, la epitete
Cu nuanțe de sabat.
Arzi ispite... și orgolii
Într-o candelă opacă
Și-n mătăsuri iluzorii
Care au uitat, să tacă.
Dai atingerii culoare
Și luciri, ce tot îmbie
A sufla... în lumânare
Când o fi, a fi, să fie.
Apoi strigi, a fericire
Și zâmbești, naivitate,
O mireasă și un mire
Nu au vise, cenzurate.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre naivitate
- poezii despre lumânări
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.