Balaure
la moartea lui Adrian Antonescu
Ce ar mai fi de spus, când ultima scânteie
Și-a răzvrătit sclipirea, spre un neant opac,
Ce să-ți mai zic de bine, sau ce păreri de rău,
Când sufletul e lipsă, iar eu doar un buimac?
Mereu am amânat, și eu și tu, scadența
Și n-am creat noi punți, la cele existente,
Ne-am regăsit străini, pe noi coordonate
Și temeri s-au născut, absurde, nefondate.
M-ai prins nepregătit cu goana-ți prematură,
În cursa ca un sprint, lipsită de medalii
Și-acum sunt incapabil de gesturi disperate,
Sau vreun anunț la ziar cu vorbe cugetate.
Ce-aș mai putea sa-ți spun și cum să-ți trimit vorbă,
Prin preot, prin prieteni, sau prin urmași direcți?
Aprind o lumânare, ca ultim gest că-mi pasă
Și cu sfioasă milă, o cruce cuviincioasă!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre mica publicitate
- poezii despre lumânări
- poezii despre jurnalism
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.