Doar o vorbă...

Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine să asude
Inimii să-i fure semnul.

Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colţ de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.

Mai nimic nu ne răsfaţă,
Ba mai mult ar vrea să doară
Tot ce se schimbă la faţă
De pe-o zi pe alta iară.

Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ţi pun, ţară pe frunte.

Tu ai suferinţe multe
Şi ameninţări cu carul
De la forţele oculte,
Nu-ţi mai vântur eu amarul.

Doar o vorbă aş vrea să spun
Cât mai pot scrie cuvântul,
Tot poporul o să-l adun
Ca să-ţi apere pământul.

Dar visez iar la unire
Într-un popor măreţ, întreg
Nu zâzanie-n neştire,
Lucru bine făcut de strateg.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!