Retorica unui gând

- N-am mai trecut pe strada ta, sunt ani,
Nici nu mai ştiu castanii cum se-mbracă,
Magnolia mai râde la profani
În zori de zi când are chef de joacă?

Pe banca noastră te-ai mai răcorit
De dorul lunii în amiaza mare,
Cu mine-n gând ai mers la asfinţit
Să mai săruţi o gură de răcoare?

Ai mai trecut visând pe la Pardon
Să guşti un strop de poezie nudă
Ori să asculţi un vals la gramofon?
Mă-ntreb ades, dar cine să-mi răspundă?

- E-atâta timp de când pe lângă turn
N-am mai călcat de teamă că lumina
Ce cade-n zori pe zidul taciturn
Ar scrijeli poeme pe tulpina

Copacului sub care doarme-adânc
O bancă albă... Nimeni nu-ndrăzneşte
Să se aşeze-acolo, doar un ţânc
Arareori cu ochii iscodeşte

Cum umbrele urzesc un mic complot,
Eu te aştept la cafenea, în stradă,
S-au scurs eoni, dar încă sper să pot
Să-ţi las magnolii albe pe zăpadă.

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!