Neputința (2)
o femeie frivolă care-și pierde-n fiecare zi câte-o șuviță
e fluierată pe stradă și ar vrea să se oprească / să le spună franc:
ea nu e câtuși de puțin "una dintre acelea"!
buzele strident vopsite o sabotează / îi contrazic adevărul
își trece mâinile peste tâmplele dezgolite
încearcă din când în când câte un surâs în colțul gurii
și-l reprimă repede / îl amână pentru "data viitoare"
de mult nu mai merge la coafor / își aranjează cum știe mai bine
puținele fire rebele / încărunțite. oftează des și răsuflarea grea
îi zdruncină intimitatea
poartă haine largi. așa își poate masca (supremă autoiluzionare!)
șoldurile diforme / oasele ieșind inestetic din sine
cochetează accidental cu snobismul / mondenitățile și trage
câte-un fum de Double Happiness / nu ține
se-neacă / tușește gol / evocă. o trecere...
aseară a-ncercat să-și schimbe modul de a gândi / modul de viață:
s-a privit îndelung în palmă / a fost sigură că destinul ei era cel mult o farsă...
s-a gândit să se distribuie în alt rol. mâine se prezintă la casting
în mod cert lucrurile nu vor mai fi "aranjate".
"Mâine" a trecut. [propoziție simplă: cu subiect și predicat]
azi dormitează în fotoliul cu arcuri vechi din sufragerie
"celălalt mâine" nu se vede cu ochiul liber
aerul e greu / lutul bătătorit îi reprimă instinctele
uită cu desăvârșire de sine. bunăoară, ar putea fi dulapul cu haine
flaconul cu vibrocil / eticheta lui sau clapa clavirului / ziua aceea
pe care nu reușise să o prindă: viitoarea duminică va trece și mai nevăzută...
neputința... neputința... neputința...
își îneacă strigătele într-un Johnnie Walker
și nu din mondenitate
știe că asta a dus-o în sfârșit la falimentul total... știe...
neputința... neputința... neputința...
fată bătrână și rea care nu vrea să moară... nu vrea... anxioasă / patetică și perversă
în nevolniciile agreste / în lumea ei de kitsch proclamând! re-a-li-ta-tea!
își linge rănile și tot așteaaaaaptă... așteaaaaaptăăăăă...
de ea nu s-a-ndrăgostit niciodată sincer un bărbat (nici măcar o femeie)
nu i-a pus inel de logodnă. nu a trecut-o pragul.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trecut
- poezii despre sinceritate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.