La pas de zbor
lumină beau, străjer în ape sure
și adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.
ebrietatea frumuseții tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.
femeie-n gânduri ce-mi încărunțești,
prin lume-mi ești destin și testament,
al zămislirii dulce element
și piatră de înmormântare-mi ești.
genuni deasupra leneș se deschid,
pășim în cer tiptil și-n zbor lichid.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Kalu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre testament
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.