După Stănescu oleacă
nuntiți cu umbra, vise multe-s zestre
și-olimp de șoapte ni-i obișnuință,
avem în zbor de păsări suferință
ce ne tot doare prin odăi rupestre.
ne-navuțesc în duh, cu ușurință
de agonie cântece-n orchestre
ce-s vorbitoare-n nopților ferestre
de graiuri de uitare de ființă.
iertarea cărnii dezvelind păcatul
din taina de icoane de-i venind
pe ea ne dăm pe-un mânz de rai regatul.
că-n timp de sus oricum e iscălind
misiva unor vieți ce-s surogatul
veciei traiului din nefiind.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre suferință
- poezii despre scrisori
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.