Totul e să se întâmple
Nu sunt poet, cine a spus?
Îmi fac vorbele să sune,
Vântul și ploaia s-au opus
Scriu umil o rugăciune.
Mă simt și-acum liber fecior
Și-mi arde-n trup lumânarea,
Cu pușca vieții la picior
Tai pământul, vântur marea.
Nu mă las pierdut din fire
Fac din cinste o virtute,
Pun în crezul meu iubire
Pe drumuri nestrăbătute.
Totul e să se întâmple
Doar ce-i scris în legi și astre
Când se adună pe la tâmple
Fire albe ori albastre.
Și nimicul o să zboare
Spre pustiul din legendă
Cu nisipuri mișcătoare
Unde moartea stă la pândă.
Lumea-n sine se tot zbate
Mult mai repede-n știință,
Liniile sunt curbate
Și spiral se urcă-n ființă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știință
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre picioare
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.