Calea Ioanei...
Cum salcia-și varsă coroana,
Cum Cerul clipește dogmatic,
C-un gest metafizic, Ioana
Pornește pe-un drum charismatic!
Spre ordinea lumii se-ndreaptă,
Preocupată-i de viață și cer,
Pășind rost cu rost înc-o treaptă
A indescifrabilului Lumii mister...
Optimismul e raza ei trează
Esența sonoră a vieții
Și trupul și mintea-i vibrează,
Lumină-s la marginea ceții.
A-nțeles pe-ndelete cuvântul
Și dulcele și amarul trăirii,
Și știința, și versul, și cântul,
Ce fac parte din magia-nfloririi!
....................................................
E vremea zidirii, predați-le Timpul,
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.