Ce ironie! Două suflete goale de aparență și amintiri se priveau în oglinzile apusului asimetric. Transparența fină, consimțită se înălța în cuiburi de ispită, adâncindu-ne fiorul gândurilor aglomerate. Voiam să-ți ating orgoliul, uitarea și egoismul tăinuit în cuvinte rostite pe jumătate, cu regret tardiv și bunătate formală. O să râdem de neînțeles și mâhniri inocente, înfăptuite la marginea izbucnirilor de mândrie veritabilă. Războiul din sine, cu noaptea viselor spulberate fără suspin, cu umbra tăcerilor măzgălită pe geamul rece o să-și topească furia molcom ca o fărâmă de ceară fierbinte. Și firul subțire împletit cu opinii și trăiri lipsite de expresie se va desprinde, lăsând să-ți cadă masca și principiile oarbe. Abia aștept să te întâlnesc. Pentru prima oară, după lungi dezbateri și contradicții asumate. Pentru prima oară după inepții și compromisuri fără o justificare plauzibilă. Să-mi fii plin de defecte, umil și frumos. O sa ne câștigăm fericirea cu demnitate, fiecare pe drumul său. Pentru că uneori viața este despre două suflete care și-au încheiat drumul comun în povestea cu același punct.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre visare
- citate despre viață
- citate despre uitare
- citate despre tăcere
- citate despre tristețe
- citate despre suflet
- citate despre război
- citate despre râs
- citate despre principii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.