Îmi lipsești fizic. Caut frumosul în oameni să mă alin. Te caut pe tine doar o șoaptă, cât să-mi îmbrățișez pământul și să mă întorc acasă din nou. Cât să vorbesc cu zorii și să-mi opresc pribegia de neînțeles. Dar nu știu cine sunt. De ce nu-ți seamănă nici cât o fărâmă de clipă, nici cât un zgomot al inimii plăpânde, nici cât vibrația unei emoții efemere? De ce nu te găsesc? Poate m-aș odihni la tine în brațe un ceas, aș râde și-aș plânge de fericire că te am. Și te-aș iubi. La fel de mult ca acum, când am înțeles că vidul acesta imens, dureros de prezent are menirea de a mă învăța să te iubesc mai mult ca oricând.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.