Snoave târzii spuse-ntr-o noapte în cimitir
Marea întrebare a lumii: lumina!?
Sau a prins cineva vreun foton, să-l țină legat între oglinzi?
Cu privirea încleștată și-o dragoste deshidratată
pluteam în derivă,
într-un triunghi al bermudelor în scufundare.
Am rămas singurul nebun ce funcționează perfect,
pe-o tablă de șah cu ferestre închise.
Priveam cu încredere,
spre privirea ce mi-o ofereai cu deznădejde.
Întunericul cădea, conturând umbre funerare,
strivind dorințe, insatisfacții,
o viață sublunară, cu nimic paranormal sau extrasenzorial.
Eram doar umbre, îmbrățișând satârele nopții.
În rest,
nimic afectat de întuneric,
ca și când nimic nu s-ar întâmpla rău!
Natura însăși este total indiferentă, la asta!
Indiferența!
Ea
este cea mai mare forță, din univers!
Iubirea sau ura...
n-au nicio șansă, împotriva ei.
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristi Poe. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.