Fiindcă putem...
Ne tăvălim de râs, prin ale voastre frici,
Jucându-ne de-a mila și de-a cucernicia,
Făcând un vast deșert din toată România,
Punând în vârful trebii cretini și Veorici...
E vremea, deci, s-amnistiem tâlharii
Și să ne lepădăm de glie și de tot,
Să vă zdrobim plenar și,-apoi, la vot,
Să ne votați din nou, căci suntem marii
Jefuitori de neam, dar și de țară,
Ce v-au înstrăinat pădurile și dorul,
Noi vrem ca toți savanții să-și ia zborul,
Să urinăm pe viața voastră-amară!
Nu ținem de ființă, nu ținem de fruntarii,
Ni-i dragă, ah!, Olguța, când este cherchelită,
Analfabeții noștri țin loc de-orice elită,
Fiindcă-putem, iubim pe toți sforarii...
Exasperant, iubim și cocalarii
Și scriem, gros, pe steag, cuvântul MITĂ!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre votare
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre drapel
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.