Cântecul iubirii
Cu glasu-acesta de pământ,
Nu pot, ca îngerii, să cânt
Iubirea, revărsată-n noi,
Pe când eram de noapte goi.
Acum, cu noaptea îmbrăcați,
Ne-ascundem, tot îmbrățișați,
De-același Tată care-a dat
Pedeapsa pentru greu păcat.
Iar noi, din fructul interzis,
Mușcând și-acum, ca-n Paradis,
Ne afundăm încet, încet,
În visul unui biet poet
Ce tot mai crede că-al lui vers
E cântecul din univers,
Iubit de Tatăl nostru care,
Prin dragoste, ne dă iertare!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.