Păduchindu-se
Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-și preamărească mirajul
Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală
De lauri și autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiță
Tentaculară caracatiță
Ce-și capătă fad culoare
De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuțite
Să sature părând ideali
Foamea faimei din abis
Asteptând să le cadă gratis
Alt vers ce ei nu l-au scris
Rânjid apoi spre poet proscris
Cu fată de slăvit scriitor
El, o scamă în vânt trecător
Ce se agață în căpușă
Pe fila ca o roșie cătușă
Urlând in gura mare, valoare
Are azi ce scrii din copiere
In lumea de turme spălate
De cuvinte subliminate
De acești sclavi ordinari
Ce distrug frumusetea lumii
Petrinzând că sunt cei mai mari
Junglii de macaci, genii
Păduchindu-se între ei
Cu lauri-n multe premieri
Ce și le agată de coadă
Să pară fluturi-n paradă
Fiind doar niste molii ce sug
Și apoi în intuneric fug
Iesind cu creeatii reflexii
Plini de trufie și impresii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre vânt
- poezii despre valoare
- poezii despre superlative
- poezii despre scriitori
- poezii despre sclavie
- poezii despre roșu
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.