Lacrimi de tămâie
Munţii noştri sunt chilugi
Plini de lacrimi de tămăie
Goi, stiind c-o să rămâie
În vânt şi ploi spunând rugi
Să-i scape cerul de moarte
Când fără hainele verzi
Se topesc şi numai-i vezi
Măcinaţi de noi-n coperte
De scriie ce ne ţin haine
Cu comodităti haine
De a ne-mbrăca-n moartea
Ascunsă-n argint de vrerea
De a fi la tot superiori
Cu frunzişuri deocheate
Cu ramuri cozi de securi
Ce omoară răsuflate
Respiraţii de plămâni
De vom purta măşti cu toţii
Când gândim ca netoţii
Tăindu-ne în tăciune
Aerul nostru mir vital
Să trăim aici-n paradis
Retezat în iad de nedescris
Pentru al Iudei ideal
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!


Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.