Doine sub caldarâm
Merg pe caldarâm în nor de fum
Și aud sub el flori ce șoptesc
Cu iarba să răsară acum
Închise-n bitume ce-nlățuiesc
Cu lanturi de beton turme
De asini de cauciuc cu fum
Ce ni se pare că ne fug
Mai repede prin astă lume
Să-nselăm timpul în viteză
Când de fapt el înaintează
Cu cât mai repede noi fugim
Să încercăm să-l păcălim
Invârtindu-i în fum acele
Spre ce nu dorim, cafalcele
Ce le-am pus roți de dorinți
Să ajungem in clipe prinți
Cu o secundă mai repede
Să o trăim in plus prea efemer
Când nisipul ne fuge ager
Cu noi oricând, oriunde
In era vitezei malefice
In scriie de metal carapace
A unor melci mult prea lenți
Să întrecem in fugă neglijenți
Timpul ce nu se stă decât
Când privesti ce e dedesubt
În umbra florii ce va înflorii
Atunci când noi nu vom mai fi
Prin crăpături de caldarâm
Unde aud doine de flori acum
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viteză
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre viață
- poezii despre secunde
- poezii despre păcăleli
- poezii despre nisip
- poezii despre fum
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.