Românism

Lumea a-nceput dis-de-dimineaţă,
Eminescu însuşi încă n-a murit,
chiar bătut de valuri şi norit de ceaţă,
geniul său extatic abia a-nflorit...

Moartea şi cu geniu-s linii paralele,
Eminescu sare peste umbra sa,
e momentu-n care-o sută de lichele
vor ca să-l încapă într-o debara.

'Nalt e Eminescu, ca o Catedrală
şi nobleţea-i vastă stă-n melancolie,
spiritul său tainic face-se spirală
cântătoare-n zboruri, ca o ciocârlie...

Lumea azi începe, de la prima oră,
şi văratec aflu că poetu-i viu,
el din bucium sună, trist, într-o Agoră,
dându-mi întâlnire la un interviu.

– Bună dimineaţa, Bădiţă Mihai,
lumea deja ştie că eşti încă teafăr,
de o veşnicie, pe-o Gură de Rai,
românismul trainic vine din Luceafăr!

– Bună dimineaţa-ţi spun şi eu, bădie,
şi gânduri curate, unduind de dor,
ce-mi doresc eu mie, dulce Românie?
Să îmi faci din lacrimi susur de izvor...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!