11 Vlad
Un haos nebun vorbindu-mi în gând
Se apropie și tace
Și tace
Și tace...
Ca un sentiment în alb-negru
Ce mă-ntrece în numărat stele
Și mă vede odată-n tren
Și mă vede
Și mă vede...
Eu sunt Tiana, cea ce încă aude...
Picăturile din ziare...
Ce trec pe lângă mine, în ochii și în inima mea
Cu o altă privire...
De altă privire.
Artă, seacă și atât de simplă,
Veche, dar autohtonă...
Simte atunci când nimeni nu mai simte,
Pași de om.
Într-o față, fără fața... într-o zi întâmplătoare
Ai adus la întâmplare,
Sfârșitul.
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tiana Badea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre jurnalism
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.