Când tufele de rozmarin

noaptea se arată calmă şi liniştită, mai ales când te simţi bine
şi nu îţi este teamă de nimic?
teamă? de ce?
de moarte să spunem...
de ce mi-ar fi teamă de ea? vezi tu, omul are spaimele lui
şi pentru a şi le învinge pune tatami lângă tatami
reducând teama lui de necunoscut
şi vrei să spui că nu-ţi e teamă de Ea?
de ce mi-ar fi? oricum, ştiinţa ne spune că totul are o finalitate
şi până la urmă nici Dumnezeu nu iese din cuvantul ei
al morţii?
nu al ştiinţei. omul vrea să creadă că este fiica lui
dar ştiinţa este darul lui Dumnezeu,
ca să ne scoată din depresie.
pentru că nu poţi măsura imensitatea cu cotul
şi eternitatea cu răsuflarea
oricât de relaxat ai fi
de ce ai venit?
nu trebuia?
nu te-am chemat
eu nu accept invitaţii. eu le trimit
nu am primit nici o invitaţie
eşti sigur?
deci?
e timpul. pescăruşii au pornit către noua lor ţară
pescăruşii?
da. primii navigatori au plecat să înconjure pământul, şi au trimis veşti de acolo...
abia acum?
nu te prostii. ştii bine că şi ei aveau rute clare. bine stabilite
deci, nimic nu e întâmplător?
man, GOD doesnʼt play at random...
mai am timp de un whiskey?
ţinând cont că e ultimul... be my guest
mulţumesc

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!