Cuvintele noastre se iubesc cum noi nu vom ști
oricum nu e niciodată loc pentru ceva mai mult
într-o viață plină de prejudecăți și mitinguri albe
născute moarte dintr-o suflare bleagă de moluscă
pe când poezia mea te iubea ridicând piramide la cer
într-o frumoasă lume de muzică și licurici
fără nicio obligație
pur și simplu
ca pe un răsărit observabil
între noi aerul pășește ca un balerin
să nu cumva să strice magia cuvintelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.