Glow
E vară, vântul ridică praful
în rotocoale în curte, gura ta
face cercuri de fum în gura mea, drifturi,
e o nostalgie pe care nu o înțeleg
în cadrul acesta,
e o teamă constantă
că într-o zi
voi pierde ceva
ce nu voi mai putea recupera,
cherie,
am pielea de sticlă pentru tine,
sunt transparentă,
poți să treci cu mâinile prin mine,
să prinzi monștrii care nu-mi dau pace,
să vezi dragostea mea,
implozie de flori de câmp, euforie.
Și-n miros de fabrici și amfetamină,
diminețile vor fi
amețitoare și crude,
pielea arsă și-n
părul încâlcit
musculițe nebune.
Vreau să te scot
din zona zero, chiar dacă asta
înseamnă să te rănesc, chiar dacă-mi va fi
greu să te ating apoi,
cu cabluri rupte amenințând cu electricitate în jurul tău,
hai să vedem lumea împreună,
avem tot timpul după aceea
pentru zile ploioase
și pisici,
serii netflix și batoane de bounty,
e vară și strălucesc ca niște neoane stupide
într-un pustiu.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- poezii despre pisici
- poezii despre pace
- poezii despre mâini
- poezii despre muște
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.