Nimic nu va fi cum a fost
Când noapte nu va fi niciodată
liber vreau să cânt
pe câmpii cu ciocârliile,
lumina ne va iubi.
Un strat de răcoare subțire,
o umbră trecătoare
mă învelește-n mătase,
ușor voi deveni un gând.
Nimic nu va fi cum a fost
cu noduri în trunchi,
îndrăgostit de frunze
pe ramuri răsucite de vânt.
Cu seve de lemn înlemnite
stavilă voi pune nimicului
și smerit voi intra-n cuvânt
cu scris dureros,
noaptea în mine nu se mai naște,
lumina mi se urcă pe umeri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre smerenie
- poezii despre naștere
- poezii despre libertate
- poezii despre lemn
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.