și m-am trezit plângând
am obosit.
somnul meu duce în spate toate spaimele lumii
și încă nu dă semne că s-ar opri
cu toate că trupul meu își cere odihna
singur, în mijlocul lui niciunde
acolo unde cerul coboară și-ți sărută fruntea
doar eu cu singurătatea mea nelămurită
și cu temerile mele
mi-ați pus mantie roșie pe umeri
ca să știți cine e cel ce plânge
și să fugiți cât mai departe
să nu vă stingă ploaia lacrimilor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre spaimă
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre roșu
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.