* * *
un obuz neexplodat în curtea interioara
acolo unde vara își bea ceaiul
și licorile lumesti nostalgii si edeme
picioarele copacilor umflate de seva
sub iarba inflamată vene înnodate
o data și înca o data și încă de multe ori
inelele lor concentrice niște unde
se propagă șocul acesta semielastic
focosul periculos tresare
e vară peste tot și în explozii mărunte
învățam să trăim ziua cea mare neașteptând-o
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.