Șirul indian de metafore
la semnul din cerul neatins pianul cântă
notele muzicale orânduiesc fără sațiu
logodna culorii verde
copilul meu fidel iubirea munte
în frumusețea clipei de maturitate poetul
femeia cu părul de foc
și ochii de cer
un incendiu de argint jurăminte rostesc
în necuprins un portativ al naiului din ape
pe chipul ce arde mai presus de lume
val din albastru
nume
invidiat de busola orizontului visul de sidef
impresionante trăiri descătușate
trupurile noastre un miracol trăiesc
metafore.
Ca la un zvon ce lin adie
Ureachea fin, mereu ascult...
Tot mai puțină armonie...
Pustiu din ce în ce mai mult.
.
Și din comoara-mi de suspinuri,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Și-n mângâieri de tot sărac.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.