Răsărit marin în Sardegna
Unde cerul orientului
pare distilat în mare,
în freamăt sunt
stelele în perimare...
Ușor se aprinde răsăritul,
din nou își arată fața, începutul.
La orizont semeț se-nalță
din pături splendide de roșu- aprins,
prin străluciri și flash-uri de necuprins,
discul soarelui, destins.
Cum floarea-și desface petalele,
el razele și le-așterne pe mare
sărutând-o atent și apăsat,
valurile line le-atinge delicat.
Maestru al îmbrățișărilor iubitoare,
bleu-marinul se topește și pe cer,
într-un imn de lumină se stinge... leru-i ler...
Ochii orbiți redau inimii speranța,
făcând creștere precum spicul, cutezanța.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre stele
- poezii despre relaxare
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre imn
- poezii despre delicatețe
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.