Oricât ai incerca
Nacela de inimă îndrăzneață
Balonul visului te prea înalță
Și te ridici și iar ridici
Nestiind, tu,.. sărmană că o să pici.
Și cazi și spini te zgârie caudini
Rugându-te să te opresti în ei..
Cu rugi neauzite de chiar Dumnezei!
Ce-or să fie mulți în infinit, buni..
Dar fără tine, Luciferi vor fii venini!
Ce nu au milă de ale tale căprioare
Bătăi ce mor, voind să fie iubitoare
Căci puterea ta nu are-n veci, nimeni!
Nici ingeri, nici Dumnezei, nici eu
Să te opresc să cazi în abisul tău...
De unde renaști cu cea mai mare minune
Iubirea ce la muiat pe Dumnezeu cu fiul său..
Ce a unit două culori alb și negru
In doi oameni, ce sunt cele mai crude fiare
Intr-o haită de lupi și un pui de om, mirare!
Iubire esti pasărea de lumină care...
Oricât ai incerca să o innegresti
Nu faci decât mai tare să o strălucești
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.