Floarea şi iubirea

Am rupt o floare în mii de bucăţi
Pentru a o oferi tuturor
Dar am observat cum ea se pălea
Iar cei mai mulţi o aruncau la gunoi.
Aşa am făcut şi cu sufletul meu
L-am dăruit la infinit şi el s-a risipit sub ploaia de nisip
Tu eşti aproape, eu sunt departe...
Ochii ne sunt scăldaţi în iubire
Privirea ne este acoperită cu petale, cu flori, cu stele.
Ochii noştrii se ţes în albastrele mări
Nu vreau să mă pierd în iubire...
Ea se risipeşte, precum tu ne cânţi canţonete
Sufletul tău nobil e îmbrăcat în muzică divină
Şi nu ar putea oferi decât linişte, adiere, frumuseţe, respiro...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!