Colonia de pelicani

Ce furie toridă te înhaţă,
Vestind plecarea mea la antipod,
În ultimul exod ce mă îngheaţă,
Cu zbateri de zvârlugă în năvod.

Şi câtă neputinţă şi regrete,
Sunt plauri într-o deltă muribundă,
Cu ţipete în cuiburi de egrete
Şi cufundaci ce nu se mai scufundă.

Ca un anunţ turistic de reclamă,
Ce te îndeamnă la plecări pe vase,
În vorba ta tăioasă că o lamă,
Gem gheţuri în fiorduri cu crevase.

Şi nu amân plecarea cu şalupa,
În ultimul ţinut cu pelicani,
Ce-au emigrat pe Nil din Guadelupa,
Spre albe colonii de veterani.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!