Ce e viața omului
Ce e viața omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu știe...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...
Ce viața omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...
Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Și când toamna ea sosește
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit
A plecat... s-a prăpădit...
Întâi suntem mugurasi
Verde crud suntem gingasi
Înverzim și stralucim...
... dar apoi îngalbenim
Vrem nu vrem, ne prăpădim,
Vrem nu vrem, ne prăpădim...
Vedeți voi dragii mei
Timpul nu-l oprim cu lei,
Și de Frunza va cădea...
verdele îl vom păstra,
Și de Floarea va pleca,
mireasma e pururea...
De aceea dragii mei,
Să avem culoare verde
Și parfum ce nu se pierde,
Într-o zi noi vom fi duși...
Nu știm unde vom fi puși...
poezie de Grațiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Grațiela Lionte. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.