Risipești nebun eterici fluturi
De la cer și până la pământ,
Ochii tăi străfulgeră norocul,
Cu blestemul unui legământ
Ce abia acum... începe jocul.
Mă încolăcești... năucitoare,
Ascunzând păcate și iertări
În adâncul pur ca o-ntrebare
Și în șoapta magicei chemări.
Risipești nebun, eterici fluturi,
Redeschizi abisul... și-l inchizi,
Înălțând spre mine... azimuturi
Și apoi... plăcerilor... mă vinzi.
De la cer... spre visele rotunde,
Înflorești în nopțile de-argint,
Când iubirea-n suflete pătrunde
Și îmbrățișările-s ca un alint.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plăcere
- poezii despre ochi
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.