* * *

ţi s-a întâmplat să ai nevoie de sprijin
şi sa te sprijini cu mana dreapta
pe mana ta stanga?
în momentul acela, cuprinsa de importanta,
mana ta stanga devine o persoana,
ca un om ezita, trage concluzii
despre mâna dreapta.
îşi pune întrebari rapide
la care raspunde singura, gresit.
adopta un punct eronat de vedere,
apeleaza la idei preconcepute.
îşi zice, daca mana asta dreapta
are vreun interes ascuns
şi nici nu a cerut sa o ajut,
numai s-a intins ca o mana
fara discernamant.
pot si eu sa ma intind
dar n-o fac.
astept o cerere politicoasa
sau macar un help
scris in podul palmei mainii acesteia obraznice.
ma intorc totusi la mine,
dezechilibrat pentru o vreme,
ma intreb unde am gresit
de aceste doua maini ale mele
au dezvoltat personalitati diferite
si in caz de nevoie
refuza sa se ajute una pe cealalta
ca si cand ar fi crescute
de o straina.
straina sunt eu.
ele, dupa atata tatonare,
au început să se cunoască.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!