Protest pentru o sărăcie demnă
sărăcie-n țară a mai fost și-n trecut
pribegii și molime și război
dar ca azi nicicând n-am avut
dezbinare și-atâta ură-ntre noi
care pe care se suie părelnic
avuții și ranguri țării să-i sugă
pământu-i ars trist jertfelnic
nici să-i înghită n-o să-i ajungă
se compară cu domni într-a istoriei nimb
pretind că fac lege, democrația
impun sărăciei un curs de schimb
nemunca-i plătită și onoare-i hoția
n-au izbutit nici fanarioții
nici alți aprigi năvălitori
să ne facă simți străini cu toții
în țara dacilor nemuritori
ne-au jefuit aurul, sare și grâne
fii și fecioare duse-n mormânt
de ne striga țărâna:,, Stăpâne,
sunt a ta și asta e sfânt''
azi portul și graiul, năravuri și vreri
sunt pervertite zicând că-i progres
ne e rușine cu noi și cu ieri
când balada și doina și-ntregul eres
țineau firea de neam solidară
și ne mândream c-avem un trecut
și c-avem de la Domnul o țară
că-n noi e puterea și deloc n-am tăcut
când poruncă străină ne cerea grumazul
plecat, frica nicicând n-a învățat
neamul, un Ștefan și un Viteazul
Mihai ne erau eroi demn de urmat
azi urmăm îndemnuri oculte
putem să alegem democratic stăpânii
dar n-avem lege să-i obligăm să asculte
nevoia țării, și ne cred câinii
ce pot fi asmuțiți între ei
să se sfâșie dacă vor, cu îndârjire.
Din valute străine ne-am făcut zei
și-i dăm sângele viitor drept jertfire
ce destin va avea fiul, nepotul
ce moștenire lăsați, datorii?
dac-ați năruit neamul cu totul
de cum se vor naște vânduți sunt de vii
să poți tu, cel ce te crezi la putere
îmbuiba oglinda și botu-ți hulpav
nu-ți pasă că neamul tău piere
definitiv, nu e deloc ceva grav
gravă-i mima-ți când vorbești despre țară
populist de paradă, filfizon și ciocoi
gravă-i prostia celor ce te-nconjoară
și te-aplaudă când scornești gloatei nevoi
gravă-i poziția mâinii care știa
și putere ținea cu râvnă munci
acum îndreptată altundeva
și pusă rușinos a cerși
ciudat se răzbună istoria noastră
înainte venit-au și robi ne-au luat
ne-au dus acolo, la ei acasă
dar nu-ntreg neamul, când vreodat?
azi din blestem și neunire
pribegi, singuri ne punem slugi
acelorași neamuri, nu cu silire
noi le închinăm capul, cu rugi
să ne primească la muncă la ei
în urmă lăsându-ne pustie
glie și suflet comun. Grei
ani... de-acum o să vie
sărăcie-n țară a mai fost și-n trecut
pribegii și molime și război
dar ca azi nicicând n-am avut
dezbinare și atâta ură în noi
îi spuneți criză acum sărăciei
dezmierdați foamei glasul
Ce-om mânca amară Românie
când uite, aproape-i ceasul
și nici Criză n-o să mai ai pe masă
nici mofturi democratice, iluzii, năluci
nici fastul virtual minciuna crasă
nici încotro cumva s-o apuci
vă chem cât încă este vreme
că nu de bani e lipsă, vă spun cu iubire
e lipsă de morală, de îndemnuri demne
la muncă, la cinste și la adevărată unire
să cerem puterii să ne spună
ce face cu banii și legii adevărate cărui curs
îi dau și cum vor un neam să-l supună -
să le facem noi astăzi aici un recurs
de-i sărăcie, fie, suntem frate cu ea
istoria ne știe, noi am mai fost așa
dar ori suntem cu toții ori niciunul
sărac sunt eu, sărac și stăpânul
au nu? doar eu să duc povara
tu-mbuibă-te și fă-ți de cap semeț
dar să nu te miri deloc când țara
sătulă de greu... ți-l va cere ca preț
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre democrație
- poezii despre trecut
- poezii despre rușine
- poezii despre prezent
- poezii despre muncă
- poezii despre legi
- poezii despre istorie
- poezii despre bani
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.