De vrei să mă cunoști
De vrei să mă cunoști
Cu tuș să mă împroști..
Să mă scald în el nebun
E mercurul cel chiaun.
Ce nu mă lasă să si dorm
Nu-mi dă voie să torn,
Apă și zoaie în blide
Să-mi ostoiesc hâde
Nevoi, aici de nisip!
Un lant uman de tertip
Ce uneori mă leagă
C-un vin într-o bodegă..
Să uit de nebunie
De beția de poezie
Ce altii o fac erezie
Cu măsti ce râd mie...
Trezindu-mă mahmur
C-un condei prea marmur,
Si incep să scriu fresc
Ce e firesc, nefiresc.
Și-n abis mă adâncesc
De călimară, drăcesc!
Si cuie tuș crud rănesc...
Palma... și o hăituiesc.
Pe câmpuri de file
Printre hiene cuvinte
Serpi ce curg din minte
Muscând inimii petale
Ca intr-un joc de copil
Mă iubeste sau nu
Scuturând prea infantil
Din sânge delfini boutu
Ce eșuaează pe plaja
Clepisdrei unde sunt
Un fir de praf in vânt
Ce nu vrea a deranja
Floarea, lupul, pădurea
Căci e aici mirarea
Nu eu, viermele de lut
Cu scâncetul pietrei mut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nebunie
- poezii despre vânt
- poezii despre viermi
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre râs
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre poezie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.