Poeme suspendate
Mă afum cu o lumânare
De aceea a iadului, tare..
Clipa trecând șerpuitoare
Nu te aud culoare-n zare.
Nisipul sa oprit se pare!
Privind în dune de umbre,
Să te zărească mirare
Ce-n trupul lui răsare
Oaze ochilor mei orbi
Mirajelor timpului robi
Până ai apărut deodată
In zbor pe filă fermecată
Mângâindu-mi călimara
Precum Aladin lampa
Să mă scape de vampa
Singurătate selenară
Ce-o duceam in zi și seară
In desaga mea de cuvinte
Pe cămile de fum în minte
Ca un beduin de ceară
Ce se topea în soare
Renăscând în frig de noapte
A deșerturilor fără metafore
Ce mi le-ai născut tu poveste
Cum în o mie una nu mai este
Prin grădini nemaivăzute
Semiramidă de șoapte
Prin poemele mele suspendate
De curcubeie-nfipte-n stele
Să legene-n cuiburi de flori
Când tu spre mine zbori
Răsfind rouă in versuri
Să naști din fiecare punct
De nisip câmpuri de maci
Albaștri si rosii și violet
In metafore de curcubeie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre poezie
- poezii despre nisip
- poezii despre naștere
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.