* * *
mult mai târziu
a plecat
parcă dusă de vânt
ca-n chocolat
iar malul râului avea doar urmele noastre
nici măcar un condur de cristal nu rămăsese
în pământul negru
umed de ierburi
ca să-mi iau câțiva slujitori
și să colind împărăția
pentru a o găsi
într-o rochie cenușie peste-i picioarele fără sfârșit
oricum mulți nu m-ar fi primit
indiferent cât de frumos aș cânta
până și hades a fugit
iar persefona e mânioasă
pentru cuvintele fără har sau răbdare
ce i le-am spus
ca o explozie a unui nimic
parcă-i o ceartă-ntr-un apartament de bloc
dar nu-i deloc așa
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Iancu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râuri
- poezii despre rochii
- poezii despre picioare
- poezii despre negru
- poezii despre muzică
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.