* * *
Cred că,
odată, oceanul
a aparținut lunii
și că acesta s-a desprins
și a căzut pe pământ.
De aceea
luna
îl atrage spre ea
cu atâta consecvență,
fără contenire,
încercând
să-l atingă
încă o dată.
poezie de Brandon Villasenor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp sau poezii despre ocean
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.