* * *
eram o aripă
rătăcită în refluxul memoriei
călător prin orizonturi
topit în uitări deșarte
eram fila închisă într-o lume deșartă
spijinind în gând ceruri înalte
vegheam în templul nopții
cenușa mângâiată de vânt
lumina a rămas tăcută între pleoape
îmi așezasem tăcerile în albia cerului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre cenușă
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.