Ce-aș vrea...
Aș vrea să scriu o poezie chiar dacă muza mi-e plecată,
o dau așa... pe fantezie... și-o fac să fie deocheată.
Cine-o citi să-și facă cruce și tare să se minuneze,
o poezie la răscruce cu versuri care să mimeze.
Cu ce să-ncep? Ce e mai bine? Se-nvolbură idei în țeastă,
iar plăsmuirea se-ntreține scriind cuvinte șnur pe tastă.
Puțin piper îi pun și sare să simtă omul când o gustă
că sunt în viață clipe-amare și fantezii ca de mangustă.
Nu deslușesc idei să pice sau armonii să mă apese,
doar vagi impresii ce se zice că stau ca oaspeții la mese.
Le dau frâu liber să se-așeze, loc potrivit să își găsească,
doar noutăți să promoveze și-n consonanță să rostească.
Sunt gânduri de prietenie, de omenie, voie bună
și fără stereotipie le-așez în vers să meargă strună.
Sunt greu de prins gânduri pribege când nu li s-a-mplinit sorocul,
cu prisosință ai ce-alege să-ți legi de harul lor norocul.
Mă copleșește insistența, ne-ngemănăm arcuș pe coardă,
și jur că-i voi păstra cadența dând foc viorilor să ardă!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre noroc
- poezii despre libertate
- poezii despre legi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.