Servirea dejunului la pat, ca lumea!

E vorba de-o dimineaţă măiastră,
c-un soare mofturos pe răsărit,
în lipsa unui mic dejun alcolizat,
înmuiat bine-n cafea cu fum.
Am ridicat un lampion peste lume
şi umbra lui creştea... creştea,
ca un OZN!
Ca o imensă navă mamă,
ca un asteroid apocaliptic!?
Apoi
cazu întins, ca o balegă de brend,
care-a pierdut puterile paranormale,
într-un pariu skandenberg, cu portarul.

Cu poamele legale la ofertă
te simţeam, ca un cefalopod,
încâlcit în preludiul hipnotic
al tentaculelor şi braţelor,
ca un octopus minion simpatic.
Eu,
ca o parte civilă vândută simţurilor
şi căzut profund în transă,
încă simţeam nevoia de galerie
şi încurajări bărbăteşti:
"ca şi când nimeni nu te-a făcut să suferi,
ca şi când ai trăi în Paradis,
ca şi când azi ar fi ultima zi,
iubeşte-mă calumea!"

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!