Doină de dor
Tu îmi cânți uneori,
Cu o voce aparte,
Stranii doine prin flori,
Dorul tău să îl poarte.
Și te simt uneori,
Ca pe-o ciută speriată,
Ca un lup deseori,
Pe la stâni fără vatră.
Dând târcoale hoțești,
La izvor cu băiere,
În ghețarii lumești,
Să schimbi fierea în miere.
Și din tot ce mi-e drag,
Și din tot ce mă frânge,
Numai tu-mi stai pe prag,
Numai tu știi a plânge.
Iar prin lacrimi ce curg,
Doina ta sună aspru,
Răscolind in amurg,
Psalmul meu de sihastru.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.