Fericiți în aparență
Mă simt tot mai fragil de la o vreme
De parcă-aș fi victima unor anateme,
De parcă lumea asta în care trăim
Ar ține din tot dinadinsul să ne prăbușim!
Tineri, bătrâni... parcă toți ar fi luat-o
În aceeași direcție și viața-ar fi uitat-o!
De parcă numai moarte-ar exista...
Și nicidecum sufletul nu-l putem salva!
E tot mai evident că ne tragem în jos,
Unul pe celălalt în cel mai nemilos
Mod ce ar fi putut să ne termine!
Nu-i de mirare că ne-au devenit străine
Acele zile când nu se simțea în aer,
Ceea ce astăzi ne aduce-n suflet ger
Și ne face să ne simțim de parcă
N-ar mai fi loc și pentru noi în arcă!?
Parcă numai clipa de acum ar conta,
Cu tot ceea ce poa' să ne ofere ea!
Deși, în realitate, oferă doar șanse
Una din ele fiind șansa de a descoase
Tainele ăste-i vieți cu tot ce reprezintă:
Să știm care-i de fapt adevărata țintă!
Înspre care ar trebui să ne-ndreptăm,
Să nu mai rătăcim și nici să amânăm!
Dar din păcate, nu asta ne e acțiunea!
Altele ni-s prioritățile, negăm minunea!
Tot ce contează fiind numai plăcerea,
Acelor aparente "biruințe", dulci ca mierea,
Dar care, la final, tot gust amar ne lasă,
Căci asta presupune-o fericire falsă:
Să te facă s-o iei p'un drum greșit,
Crezând că este drumul cel mai potrivit!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (4 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre fericire
- poezii despre zile
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
- poezii despre realitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.