Minunea mea frumoasă
Tu, iubito, să-ți scoți bluza din prag
s-ating umerii, iradiați de remușcări;
părul alintat de două mâini cu drag
să-mi aducă liniște și înduioșări.
Cu coapsele feline și sânii tăi avari,
spulberă-mi nimicnicia din casă,
o, cât ești de scumpă, în taina ce apari,
minunea mea dorită și frumoasă!
Și mă regăsesc bine, și devin poet,
în sărăcia-mi lucie de visător;
purificându-mi sufletul de orice regret,
din trecut, prezent și viitor.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.