Sonet şi aduceri aminte

Aduceri aminte în gând se-nfiripă,
Ca-ntr-o oglindă... de dor rătăcit,
Nisip în furtună şi-un trup regăsit,
Pe-a nopţii nebună şi rece aripă.

Poteci neumblate, amurg părăsit,
Dezmiardă ispita tăcerii de-o clipă
Şi nimeni nu vede, amar de risipă
Adusă de vântul... pios şi smerit.

Cuprind orizontu-n privire şi tac,
Mă fulgeră, încă, amarul destin,
Ce tristă e casa... la omul sărac
Şi timpul se ştie... atât de puţin.

Aduceri aminte, esenţe de mac
Ascunse-n paharul eretic şi plin

sonet de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!