Speranța învierii în iubire...
Nu mai e nimic de spus și nici speranța învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înțelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Și voi învia când voi muri definitiv
Și inima nu va mai pulsa pasiune și iubire
Când ochii nu vor fi surprinși și cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viață
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre realitate
- poezii despre pâine
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.