Ultimul vals
veneam în fiecare seară în vechiul parc
știi, acolo...
la margine de gând
în acel tragic veac
pe o bancă zgâriată, ruptă
un bătrânel și o vioară
cânta duios o melodie
aceeași veche melodie
un vals purtat de timpuri printre anotimpuri
vibrau în mine tăcerile aldine
vibrau și frunzele pe ramuri
divine tonuri se revărsau
pe aleile din vechiul parc
au trecut ani, mulți, puțini, e greu acum de spus
azi e pustiu
doar vântul țipă pe alei
bătrânul a fost dus pe ultimul lui drum
o altă melodie răsuna în urma lui
nu, nu era a lui
o lacrimă s-a scurs
pe aleile din vechiul parc
la margine de drum, la capăt de veac
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vânt
- poezii despre vioară
- poezii despre vals
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre tragedie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.