Piatra și apa
Piatra și-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele și l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peștii zurlii se agață în undița fulgerului plutitor,
Munții fumegă depărtări cu dinții din albitele oase.
Dulce în zbor frumusețea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleți parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.
Piatra și apa zidesc urme între spații din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăți din piatră, în apă, de prefacere țipă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre apă
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre sunet
- poezii despre ploaie
- poezii despre pești
- poezii despre pescuit
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.