Personală

Mă simt prezentul cel absent,
Stafie de rătăcitor,
Sunt marele absent prezent,
Nemulţumit şi hulitor.

Îl ştii pe ăsta, mda, cam vag?!
Un individ profund bolnav,
E plin al dracu de arţag,
E păcătos şi cu nărav.

Raspunde eul meu pizmaş.
Un călător nefericit,
Înfumurat şi cârcotaş
Şi prea adesea plictisit.

Dă-l dracu, e plin de nebuni!
Spunea prezentul cel absent,
Îl trecem la digresiuni,
Într-un capitol indecent.

Iertaţi-mi dragi contemporani,
Că n-am ştiut să fiu prezent,
Ne ştim de-atâţia ani şi ani,
Eu vă iubesc... dar neglijent!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!