Dimineaţa

Peste gene cântă-n meloritm drumeaţa,
creionându-şi vise abia dezmorţite,
gânduri se privesc, şuşotind grăbite,
ochii sărutându-i, blândă, dimineaţa.

Te iubeşte lumea firilor lumeşte,
zburdând curbeic în pupila-albastră,
aburul idilei susurând clipeşte
savurând bemolii din orchestra noastră.

Părul tău îmi curge, despletindu-ţi ţelul
De lumina-adâncă din văzduhul ceţii,
Minunea-ţi iubito înroşeşte fierul
Pe furnalul frunţii petrecându-ţi feţii.

Poticnită-i ziua, se-ntinde căscând,
o cafea mai soarbe, vălu-ţi savurând!

sonet de Aurel Petre (3 iunie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!